Restaurare carte noua

Inapoi

Restaurare carte noua > 1860

De-a lungul timpului cartea a constituit un izvor de cultură în spaţiul românesc, biserica şi cartea fiind în strânsă legătură. Cartea a reprezentat o valoare, o sursă a cunoaşterii, fiind obţinută cu eforturi deosebite și destinată în mod special mediului ecleziastic.

Etiopatologia suportului papetar este o știință a cauzelor și un studiu al simptomelor.
Factorii de degradare se impart în două categorii:

1. Factori interni:
– se referă la materialele din care este făcut bunul cultural, atât suportul cât și tehnica. Sunt tehnici care degradează suportul (atacul îl putem observa pe versoul documentului). Tușurile moderne pot fi factori degradanți pentru suportul papetar (hârtia). De asemenea cleiurile de încleiere pot atacala rândul lor suportul papetar.

2. Factori externi:
Factori ambientali de natură fizico-chimică:  lumina, umiditatea, poluarea (gaze,microparticule), temperatura.
Factori Biologici: bacterii, ciuperci, insecte și rozătoare.
Microorganismele: bacteriile și fungii descompun materia organică pentru a se hrăni. Insectele, muștele, moliile, cari, gândaci, peștișorul de argint, mănâncă din hârtie sau își lasă excrementele.

Simptome și metode de depistare
Se efectuează de către restaurator prin observații directe care sunt nedistructive. Prin analiza vizuală observăm modificările în stadiu inițial. Aceste modificări pot fi: decolorare sau îngălbenire. Modificări cromatice la suport, o îngălbenire până la îmbrunare. Poate fi generală (pe întreg suportul) sau locală, colorări sau decolorări. Modificări ale tehnicii : păliri ale unor culori, sau înnegrirea unor pigmenți (ex: înnegrirea albului de plumb).
Modificări dimensionale: se pot observa la suport: ondulări, tensionări, plieri, modificări dimensionale ale tehnicii, bășicări, exfolieri, chiar diferențe de comportament între tehnică și suport.

Omogenitatea: la suport: integritatea foii, rupturile, lacunele, degradările biologice.
Analiza tactilă: modificări de tușeu (la lucrările de grafică), modificări de granulație, netezire sau scămoșare, modificări de structură și anume: moliciune sau rigiditate (analiza auditivă): o hârtie bine încleiată va avea un anume foșnet la manevrarea filelor.

Nici o operație de restaurare nu este obligatorie. Sunt situații în care obiectul nu necesită unele operațiuni (ex. Un obiect nu necesită curățire umedă sau curățirea chimică). Trebuie efectuat doar ce ne cere obiectul. În majoritatea cazurilor, însuși obiectul ne sugerează prin ce metodă îl vom restaura. Fiecare obiect în parte are problema lui și conform unuia din principiile restaurării vom aplica punctual restaurarea obiectului.

Restaurarea are ca scop stabilizarea proceselor de degradare și reparare a obiectelor degradate prin tratamente de reconstituire a părților lipsă și consolidarea structurilor degradate.

Pentru restaurarea obiectelor pe suport papetar avem trei tipuri de operațiuni care se aplică în restaurare și anume:
– Operațiuni curente: acestea se efectuează de obicei în cazul cărților, dar nu neapărat, cărțile se pot restaura și pe volum nedesfăcut, atunci vom aplica operațiunile de restaurare doar acolo unde este nevoie. Acestea sunt: curățiri uscate, umede, neutralizări, completări, consolidări, presări, montări.
– Operațunii ocazionale: albirile și retușurile
– Operațiuni de urgență: se execută în cazul în care suportul a suferit degradări biologice, inundații, atac xilofag, etc.

Factori mecanici de degradare: vandalism, manevrări necorespunzătoare.
Catastrofe: inundații, incendii, cutremure, calamități.

Factorul uman poate fi dăunător prin faptul că nu aplică măsurile de conservare preventivă necesară şi obligatorie conservării bunurilor culturale. Factorul uman poate dăuna şi prin faptul că face ce nu trebuie să facă ori de câte ori vine în contact cu aceste bunuri culturale, modul necorespunzător prin care efectuează prinderea, manipularea, mişcarea şi aşezarea obiectelor, transportul, fotografierea, inventarierea lor. La acestea se adaugă modul incorect de etalare, de depozitare, mişcările repetate şi inutile efectuate cu brutalitate, etc.

Factorul uman provoacă două genuri de efecte: fizico-mecanice şi uzură funcţională, cum ar fi spargeri, rupturi, sfâşieri, deformări, pătări, murdăriri, tăieri în lungul îndoirii, etc. Cele mai multe stricăciuni făcute de om se pot restaura, însă ar putea fi prevenite.

Restauratorul este îndrumat în meseria lui de un ghid care-l poate orienta și anume: principiile de restaurare.