BLOG

BLOG
26 octombrie 2017

Fisa de restaurare

FIŞĂ DE RESTAURARE

Fig 1. Pagina de titlu şi forzaţ anterior

Obiect: Molitfelnic 1811

Deţinător: Persoană particulară

Anul: 1811

Tipograf: Ioan August Herfurt

 

MATERIALE FOLOSITE:

SUPORT: Hârtie de cîrpe

TEHNICĂ: cerneluri solubile în apă și alcool, cerneală tipografică neagră şi cerneală roşie(cinabru)

LEGĂTURĂ: hârtie manuală de culoare gri, sfori, piele, lemn, pânză roșie

SUPORT: Hârtie manuală,

TEHNICĂ: tipărire cu litere mobile, xilogravură şi scriere de mână şi cu cerneluri pe bază de negru de fum, în mediu apos şi pe bază de ulei de in

LEGĂTURĂ: mânăstirească, cu hârtie, sfori de cânepă, onglet, lemn, piele.

 

DIMENSIUNI – 25/20,5 cm; grosimea 4 cm

 

PREZENTARE ISTORICĂ

 

Această carte a fost tipărită cu cheltuiala fraţilor chiri Constantin şi Ioan Boghici. Este tipărită la Braşov în anul 1811. Tipograful acestei cărţi a fost Ioan August Herfurt.

 

Alţi Deţinători:

Biblioteca Academiei Române

Muzeul Municipiului Bucureşti

Biblioteca Facultăţii de Teologie Bucureşti

Persoane Particulare

 

Evhologhionul (Ευχολογιον / Molitfelnic / Требник) este cartea care în prezent cu¬prinde rânduiala săvârşirii Sfintelor Taine (cu excepţia Hiroto¬niei), a Ierurgiilor bisericeşti şi a slujbelor pentru diferite tre¬buinţe. Drept prototip al acestei cărţi pot fi considerate Evho¬lo¬ghio¬nul lui Serapion de Tmuis şi Cartea a VIII a a Con¬sti¬tu¬ţi¬ilor Apostolice.

La început Evhologhionul (bizantin) cu¬prin¬dea în sine, pe lângă rându¬iala „Tainelor”, şi textele din Litur¬ghi¬er şi cele din Arhieraticon. Cu timpul, prin secolul al XIII lea, aceste cărţi au început să se separe.

Astăzi se păstrează mai multe manuscrise ale vechiului Ev¬ho¬loghion bizantin (secolele al VIII lea–al XII lea), care arată anu¬mite dife¬renţe de text şi mai ales de formă ale unor gesturi şi acte li¬turgice în săvârşirea Tainelor. Deci rugăciunile şi rân¬du¬ie¬lile Evhologhionului au cunoscut şi ele o evoluţie aparte, unele rân¬duieli fiind modificate chiar în Evul Mediu târziu. Litur¬gis¬tul francez André Jacob clasifică manuscri¬sele Evholo¬ghi¬o¬nului bizantin în patru grupe, fiecare din ele re¬flectând redactări diferite ale unui conţinut asemănător.

Aceste grupe sunt: a) constantinopolitană primară; b) constantinopolitană târzie; c) periferică primară; d) periferică târzie. De obicei, cele periferice au un conţinut mai bogat, întrucât cei care le au redactat, pe lângă rugăciunile şi întreg conţinutul Evhologhionului constantinopolitan, încercau să menţină şi pro¬pria tradiţie locală, înscriind astfel mai multe rugăciuni „de al¬ternativă”. Cu timpul, acestea (locale) au fost pur şi simplu adăugate la cele din prima şi a doua grupă de manuscrise, for¬mând nişte rânduieli mai complexe, uneori cu repetări de idei, iar alteori fără o continuitate clară.

Ediţii intitulate Evhologhion sunt şi cele de la Buzău Râmnic 1706, Târgovişte 1713, Bucureşti , Iaş 1749, 1754, Blaj 1815 şi 1913. Denumirea de Evhologhion o poartă puţine ediţii, menţionând aici Bucureşti 1808, Evhologhionul sau Carte de rugăciuni, Bucureşti 1888, şi Evhologhionul Bogat. O altă denumirea a acestei cărţi de cult dar care este rar întâlnită, folosită mai mult în părţile Moldovei, provenind la noi în ţară din Rusia ortodoxă, aşa numitul Trebnic fiind tipărit în trei ediţii, unul ar fi Trebnicul slav de la Câmpulung din 1635 şi două ediţii ale Trebnicului român de la Chişinău din 1920 respectiv 1926. Variaţia titlului de la Molitfelnic la Evhologhion sau Trebnic, pe teritorul ţării noastre, se datorează influenţelor culturii bisericeşti fie cea slavă, fie cea greacă. Denumirea slavă apare datorită influenţelor slave de pe teritoriul ţării noastre iar influenta rusească apare sub Mateiu Basarab când cartea se numea ca şi în Biserica Rusă, Trebnic iar în vremea lui Constantin Brâncoveanu se folosea denumirea greacă a cărţii, Evhologhion. În zilele noastre denumirea acestei cărţi liturgice este de Molitfelnic- cuprinzând slujbe, rânduieli şi rugăciuni săvârşite de preot la diferite trebuinţe din viaţa creştinilor, denumire folosită şi neschimbată încă de la ediţiile din 1854 respectiv 1859, apărute sub Mitropolitul Nifon la Bucureşti.

 

Ce este Molitfelnicul:

Molitvenicul, Moltvelnicul, Molitfelnicul, Molitevelnicul, Evhologhionul adecă Molitvelnicul, Evhologhionul sau Trebnicul face parte din categoria cărţilor de cult folosite de preot la diverse nevoi ale creştinilor, răspunzând cerinţelor acestora prin rugăciunile ce sunt cuprinse în această carte de cult. Această catre răspunde cerinţelor şi nevoilor vieţii creştinului de la naştere până la moarte cuprinzând cele Şapte Sfinte Taine ale Bisericii Ortodoxe cât şi ierurgii şi rugăciuni la diferite trebuinţe ale creştinului. . Cuprinzând Sfintele Taine, slujbe la diferite trebuinţe, şi ierurgii, Molitfelnicul a fost numit şi cartea de căpătâi a evlaviei ortodoxe.

Aurel Popoviciu duhovnicul de la Seminarul sibian şi profesor de muzică bisericească şi tipic spune că Molitvelnicul cuprinde rânduielile sfintelor taine, afara de Taina Preotiei , a ierurgiilor şi a slujbelor de care au nevoie credincioşii.

Primele menţiuni istoriografice ale Molitfelnicului Pentru identificarea primelor menţiuni istoriografice ale Molitfelnicului trebuie să mergem la izvoarele acestuia.

Alte ediţii ale Evhologhionului apar la Roma fiind reprezentate ritul grecilor uniţi sau a Bisericii Greco-Catolice astfel că la 1754 avem tipărită prima ediţie a Evhologhionului de acest fel care are la bază ediţia ortodoxă de la Veneţia din 1727 următoarea ediţie apare tot la Roma în 1872, având un scop precis şi anume aceela de propagandă a uniaţiei pe teritoriul cât mai multor ţări. Totuşi şi la întocmirea acestei ediţii s-a ţinut seama de ediţia Evhologhionului lui T. H. Demetrius din 1777 de la Veneţia-reprezentând ediţia cvasi-oficială a bisericii Greco-Catolice sau a uniaţilor.

Datorită răspândirii Evhologhionului prin diferite Biserici locale cuprinsul acesuia s-a dezvoltat şi uniformizat în funcţie de nevoile creştinilor din şi a problemelor acestora. Biblioteca Academiei Române are spre păstrare mai multe exemplare din ediţiile acestui Evhologhion sau Molitfelnic intitulat Evhologhion sive rituale graecorum complectus ortus et ordines divinae liturgiae editat cu note critice de Iacob Goar la Paris în 1647, alte ediţii se păstrează în limba greacă sub denumirea: Εύχολόγιον τό Μέγα Paul Krizner.

Rânduielile liturgice de săvârşire a Sfintelor Taine ale Botezului şi Cununiei nu au fost întotdeauna aşa cum le vedem astăzi slujite în biserici. Ele au evoluat în timp, de la forme incipiente până la deplinătatea lor actuală, atât pe axa bimilenară a timpului Bisericii creştine, cât şi în viaţa Bisericii Ortodoxe Române, de la începuturi şi până la zi. Etapele rânduielilor respective au fost codificate în ediţiile succesive ale Molitfelnicului, manuscris sau tipărit.

PREZENTARE STILISTICĂ

Tipăritură cu garnitură de litere chirilice. Acestea fiind tipărite de către tipograful Ioan August Herfurt, tiparul este executat în două culori, negru şi roşu. Literele ornamentale sunt tipărite cu cerneală roşie (cinabru). Pe lângă literele ornamentale care sunt amplasate la începutul fiecărui paragraph, mai avem litere mari care se regăsesc la fiecare început de rând, acestea fiind tot de culoare roşie. În cea mai mare parte cartea fiind tipărită cu litere negre. Cartea nu are nici un chenar cu care să fie încadrat scrisul. Sfârşitul capitolelor sunt argumentate de imagini tipărite, de obicei cu cerneală neagră. Pe prima filă este scris titlul cu litere roşii, fiind încadrat de o poartă cu motive florale. Pe versoul primei file avem o xilogravură, tipărită cu cerneală neagră, aceasta reprezentând răstignirea lui Iisus Hristos, această imagine fiind dispusă central, urmând ca de jur împrejurul acesteia să avem reprezentări din Biblie. Pe fila a doua avem în partea de sus avem un tablou votiv încadrat stânga, dreapta de motive florale. Învelitoarea este din piele neagră, la prima vedere fără imprimări.

DESCRIEREA OBIECTULUI

LEGĂTURA – Scoarţele sunt din lemn, iar îmbrăcămintea este confecţionată din piele de culoare neagră. La prima vedere nu avem ornamentaţie nici pe faţa nici pe spatele învelitorii.

Fig.2 Învelitoarea de piele

CUSĂTURA – Cartea este cusută pe 3 nervuri profilate. Sforile nervurilor sunt din cânepă.

Fig.3 Cele 3 nervuri profilate

COTORUL – Cartea are cotorul interior rotunjit. Cotorul din piele prezintă scorojiri

CAPITAL-BANDUL – Este cusut pe panză de sac, cusătură empirică

Fig.4 Detaliu capital-band

FORZAŢUL – Este confecţionat dintr-o hârtie manuală de culoare gri, având diverse notări

Fig.5 Forzaţ posterior

 

BLOCUL CĂRŢII

SUPORTUL: Paginile au fost tipărite pe hârtie manuală fabricată din cârpe cu linii de apă (conform buletin de analiză). Blocul cărţii a fost format din fascicole cusute de câte 2 respectiv 4 pagini, încleiate.

TEHNICA: Tipar cu cerneală tipografică/însemnări cu cerneală solubilă în apă.(Cerneala de diferite culori o găsim pe paginile de gardă, înaintea textului tipărit, fiind vorba de însemnări de secol XX.

Fig.6 Completări (posibil pagini lipsă)

STRUCTURA CĂRŢII: fascicole, cusătură, ataşare de copertă. Cartea este tipărită cu litere mobile, cu caractere chirilice. Cerneala tipografică utilizată este în general cea uzuală, neagră, însă pentru iniţialele de început de capitol şi unele ornamente s-a folosit cerneala roşie. Tot textul cărţii este încadrat într-un chenar de culoare neagră. Fiecare capitol începe cu o literă ornamentală de culoare roşie(chinovar), aceste litere ornamentale fiind cunoscute şi sub denumirea de Letrine.

Fig.7 Letrină

Foaia de titlu a cărţii a fost executată pe hârtie manuală tipărită cu cerneală roşie (chinovar) şi cerneală neagră. Titlul cărţii a fost scris cu cerneală roşie. În partea de sus a paginii într-un frontispiciu cu motive vegetale sunt reprezentaţi într-un chenar Fecioara Maria, Iisus şi Apostolul Ioan, iar pe marginea frontispiciului se găsesc cruci formate din ornamente florale.

Fig.8 Titlul cărţii

 

STAREA DE CONSERVARE

În momentul preluării, cartea se afla într-o stare de conservare precară. Condiţiile neadecvate de conservare şi de depozitare au determinat şi amplificat gradul deteriorărilor fizico-chimice şi fizico-mecanice care au afectat ambele componente ale cărţii; blocul de carte şi legătura.

 

A. Legătura (Scoarţa şi îmbrăcămintea din piele )

Legătura a suferit deteriorări de natură fizico-chimică, fizico-mecanică şi biologică

Lemnul

Degradări fizico-mecanice:

– rosături în zona colţurilor şi în dreptul încuietorilor (coperta anterioară);

– ruptură longitudinală, rosături (coperta posterioară).

Degradări fizico-chimice:

– pete murdărie (ambele coperţi).

Degradări biologice:

– urme vagi de mucegai

 

B. Pielea

Degradări fizico-mecanice:

– rosături în zona colţurilor şi în dreptul încuietorilor (coperta anterioară);

– lacune (coperta posterioară, zona inferioară);

– tocire accentuată (ambele coperţi, întreaga suprafaţă);

– plieri, zgârieturi.

Degradări fizico-chimice:

– pete murdărie (ambele coperţi)

– depigmentare (ambele coperţi);.

Degradări biologice:

– Atac xilofag ( inactiv)

– atac fungic minor (ambele coperţi).

C. Forzaţul

Degradări fizico-mecanice:

– rosături în zona colţurilor;

– lacune (ambele coperţi, zona inferioară);

– plieri, zgârieturi, umflături.

Degradări fizico-chimice:

– pete murdărie (ambele coperţi);

– depigmentare (ambele coperţi);

– îmbruniri (ambele coperţi).

D. Blocul cărţii

Blocul cărţii a fost afectat de deteriorări fizico-chimice, fizico-mecanice

Deteriorări

a) Fizico-chimice – degradări cromatice rezultate în urma acţiunii petelor de ceară;

-îmbrunire datorată acidităţii.

– murdărie aderentă mai ales în zona colţuri

– pete de grăsime

– pete de ceară

– depozite de praf

– halouri

b) Fizico-mecanice

– fisuri

– rupturi

– îndoituri

– lipsă suport papetar

 

DIAGNOSTIC

În urma analizei vizuale, s-a constatat existenţa unor deteriorări de natură fizico-chimică, fizico-mecanică şi biologică asupra componentelor cărţii, ca urmare a procesului de îmbătrânire naturală a materialelor dar şi a acţiunii factorilor exogeni (acţiunea luminii,U.R., temperatura, atmosfera poluantă) a unui mediu impropriu de depozitare, şi a manevrărilor din timpul utilizării volumului.

 

PROPUNERI DE TRATAMENT

Din punctul de vedere al restauratorului

Restaurarea se va efectua pe volumul desfăcut în totalitate, urmând ca fiecare componentă a cărţii să intre în flux complet de restaurare. Fotografierea obiectului se va efectua la începutul lucrării, în timpul fiecărei operaţii de restaurare a obiectului şi la sfârşitul restaurării obiectului. Fotografiile sunt cea mai bună dovadă a stării obiectului de restaurare înainte de a-l restaura, în timpul operaţiilor şi la sfârşitul restaurării obiectului.

 

 

ANALIZE FIZICO-CHIMICE ŞI BIOLOGICE NECESARE PENTRU STABILIREA METODOLOGIEI OPTIME DE INTERVENŢIE

Investigaţiile ştiinţifice în domeniul conservării şi restaurării obiectelor de artă au ca obiective cunoaşterea materialelor constituent ale acestora, determinarea tehnicii de execuţie, identificarea intervenţiilor efectuate de-a lungul timpului, stabilirea autenticităţii unei opera de artă, caracterizarea comportamnetului în timp a materialelor constitutive ale bunurilor cultural, structura fizico-chimică a operei de artă.Tehnicile de investigare sunt determinate de problemele de conservare pe care le prezintă obiectul.

 

1. FTIR- Spectroscopia în infraroşu cu transformarea Fourier

Spectroscopia în infraroşu (IR) este una dintre cele mai importante tehnici analitice disponibile la ora actuală. Este vorba de măsurarea absorbţiei de diferite frecvenţe IR de către un eşantion expus unui fascicul IR. Pe baza faptului că diferitele grupuri funcţionale absorb frecvenţele caracteristice ale radiaţiilor IR, spectrul rezulat poate fi văzut ca o amprentă moleculară a probei. Mai mult, aşa cum fiecare material este o combinaţie unică de atomi, nu există doi compuşi care să producă exact acelaşi spectru infraroşu această tehnică oferind, deci, o bună analiză a materialelor, atât calitativă cât şi cantitativă. Folosind diverse accesorii de eşantionare, spectrometrele IR pot fi relevante pentru o gamă largă de probe, cum ar fi gaze, lichide, solide, necesitând un minim de preparaţie sau deloc. În domeniul patreimoniului cultural, spectroscopia FTIR este folosită de mai multe decenii acum în diferite tipuri de aplicaţii pentru analiza obiectelor istorice. Datorită sensibilităţii sale sunt necesare probe de mici dimensiuni. În urma măsurătorilor FTIR se poate obţine o gamă largă de informaţii. Unele dintre cele mai comune aplicaţii sunt identificarea de pigmenţi naturali şi sintetici, organici şi anorganici, coloranţi şi vopsele, lianţi, sicativi, lacuri, răşini, adezivi, fibre, etc. Se realizează, de asemenea, analiza şi determinarea efectelor îmbătânirii, inclusiv daunele cauzate de razele UV, temperatură, umiditate, poluarea mediului. Este posibilă şi identificarea obiectelor contrafăcute sau a intervenţiilor precedente. Este o tehnică folosită cu succes în stabilirea şi validarea tratamentelor de conservare- restaurare. Tot în vederea documentării tehnicii şi a structurii fizico-chimice a operei, o naliză de identificare a pigmenţilor este recomandată. Fluorescenţa de raze X este una dintre metodele cel mai des folosite în acest scop.

 

2. XRF- Fluorescenţă de Raze X

Spectrometria de fluorescenţă de raze X este o tehnică de analiză elementară, non-invazivă folosită pentru determinarea materialelor anorganice. Foarte potrivit pentru analiza in situ, nu necesită prelevare de probe. XRF este utilizat pe scară largă în geologie, produse chimice, produse farmaceutice, analiza de mediu, de telecomunicaţii şi microelectronică, finisaje metalice, combustibili, industria de reciclare, textile, artă şi arheologie. Ptrintre cele mai comune aplicaţii menţionăm: caracterizarea de roci şi sol, studiile chimice de metale, ceramică, analiza de pigmenţi, detectare de metale grele în sol, prelucrare a deşeurilor, etc. Bazată pe detectarea emisiei de RazeX de către atomii excitaţi, fluorescenţa de raze X este fenomenul prin care un material este expus unui flux de raze X de mare energie care ete absorbită de atomii materialului. Dacă această energie este destul de ridicată, un electron din apropierea nucleului este expulzat de pe orbita sa. Un electron din alt strat ocupă apoi orbita rămasă liberă, tranziţia ducând la emisia unei radiaţii X caracteristice cu o energie bine definită ce poate fi detectată cu un sistem adecvat. Deoarece fiecare element are un nivel de energie unic, acesta va produce un set unic de radiaţii X, permiţând măsurători nedistructive a compoziţiei elementale a probei. În cazul în care situaţia o cere, se poate apela la tehnici complementare XRF-ului, cum ar fi LIF şi FTIR. În cazul de faţă nu considerăm necesare investigaţii imagistice, cum ar fi aplicaţii ale camerei multispectrale ( UV, VIS, NIR).

Intervenții anterioare(necorespunzătoare) realizate în perioade anterioare sunt vizibile cu ochiul liber. La fel şi degradările filelor și a învelitorii de piele. Sunt necesare analize biologice pentru confirmarea atacului xilofag.